vissza- înapoi

 

Băi tradiţionale renovate în Secuime

 

 

 

             Împrejurimile naturale din Secuime constituie o valoare importantă a moştenirii naţionale. Peisajele excepţionale oferă un fundal nemaipomenit pentru aşezările umane, pădurile de mari întinderi înseamnă un habitat natural a vieţii sălbatice, rar de găsit în ziua de astăzi. Una dintre cele mai importante valori naturale a acestor împrejurimi constituie apele minerale, care se ridică din adâncurile pământului, ca să servească sănătatea Omului din totdeauna.

             În Secuime există mii de izvoare minerale, mai multe, decât în restul Europei în totalitate, aparţinând de diverse categorii şi fiecare cu compoziţie diferită. Aceste ape au fost folosite totdeauna în scopuri benefice, ajutând în însănătoşiri din diferite boli. Unele ape sunt consumate, având efect prin uz intern, altele sunt folosite în formă de băi. Puţine dintre aceste izvoare sunt mezotermale, majoritatea fiind foarte reci. Se numesc şi „termale secuieşti”. Efectul benefic se îndatorează în parte tocmai temperaturii scăzute, punând astfel în mişcare circuitul sangvin, şi ajutând sistemul de apărare a organismului la un răspuns. Pe de altă parte bioxidul de carbon din apele minerale se depune pe piele în timpul băilor, şi provoacă lărgirea vaselor sangvine. Stratul subţire de gaz care înveleşte pielea, funcţionează ca un strat termoizolant şi ajută la suportarea temperaturii scăzute. Apele mai conţin fier, clor, şi alte elemente primare benefice organismului uman. În afară de apele minerale se mai găsesc şi erupţii de gaze, numite „mofete”, care au acelaşi efect, ca şi băile, dar mai pronunţate şi în mediu uscat.

             Aceste izvoare au fost amenajate din cele mai vechi timpuri. Şi Romanii au construit băi pe unele dintre ele. Sătenii cunoşteau locurile unde apele ieşeau la suprafaţă, foloseau şi protejau aceste cadouri minunate ale Naturii. Erau construite piscine, mofete, câteodată băi cu căzi, în care apa se putea şi încălzi, în unele cazuri - odată cu apariţia culturii de băi în Transilvania - se şi îmbuteliau apele minerale, putând fi transportate astfel în lumea largă, bucurându-se de un succes general şi fiind cunoscute şi apreciate. Unele tipuri de ape minerale se folosiseră la vinuri (pentru a înlătura gustul acrişor), din cauza asta apele minerale în Secuime se numesc „ape de vin” („borvíz”).

             După ce moda băilor a trecut, în timpul vremurilor comuniste aceste băi, construite în mod tradiţional din lemn, într-un stil foarte simplu şi potrivit pentru scop, s-au deteriorat, piscinele au fost distruse de vegetaţie, amenajările din jurul izvoarelor au dispărut, şi totodată apele au trecut în neştire, generaţiile mai noi nu mai cunoscând efectul lor benefic, au fost uitate locurile, denumirile lor. Comunităţile rurale de astăzi în general trăiesc lângă aceste izvoare, fără a acorda oricare atenţie existenţei lor.

 

 

             În 1999, un grup de specialişti din Miercurea Ciuc şi din Ungaria, s-au apucat de relevarea situaţiei din zona munţilor Ciomatu-Puturosu. Aceste munţi, aflate între munţii Harghitei, Ciucului şi Bodocului, la graniţa dintre judeţele Covasna şi Harghita, constituie una dintre cele mai active zone post-vulcanice, cu sute de izvoare minerale, mofete naturale, şi un peisaj excepţional. În acest peisaj tânăr vulcanic se află pasul Tuşnadului, şi singurul lac vulcanic din Europa de Est, lacul Sfânta Ana, alimentată exclusiv den ape meteorice. În zonă se mai găsesc numeroase rezervaţii naturale, conţinând plante glaciare rare, păduri de brazi specifice, cu grupări de plante variate şi deosebite.

Specialiştii, aparţinând de sfere civile locale, ateliere de peisagistică şi arhitectură au recunoscut valorile naturale, culturale, peisagere şi tradiţionale a zonei şi au formulat proiectul de dezvoltare regională a satelor care înconjoară munţii Ciomatu-Puturosu. Au dorit să ajută la formarea unei direcţii de dezvoltare, care să depresurizeze încărcarea turistică a lacului Sfânta Ana, şi care să prezinte un ajutor pentru supravieţuirea satelor din jur.

 

             

            În vederea punerii în practică a acestui proiect de dezvoltare regională, în vara anului 2001 s-a organizat prima „Clacă de construit băi”, la Lăzăreşti (Lázárfalva), în „Băile de mestecăniş” („Nyírfürdő”). Scopul era renovarea unui loc de luat băi minerale, în vederea creării unui punct de interes în acest sat de la poalele munţilor în discuţie. Acest izvor mineral a fost folosit în mod tradiţional, ca şi celelalte, dar fiind neglijat în ultimele zeci de ani. Urma să fie reconstruită prin săparea şi amenajarea unei piscine de câţiva metrii pătraţi, amenajarea unui izvor pentru băut, şi prin captarea unor gaze naturale, şi construirea unei mofete mici doar pentru câteva persoane, completând amenajarea cu o filegorie, cabină de schimb, toaletă ecologică şi o cruce. La renovare s-a folosit materialul tradiţional, lemnul, evitând în totalitate orice soluţie neecologică sau în contradicţie cu natura, respectiv tradiţiile locale.

             Pentru modalitatea de amenajare s-a ales o formulă tradiţională de lucru: claca („kaláka”). În satele tradiţionale secuieşti ajutorul reciproc între oameni era din totdeauna o practică a vieţii de zi de zi. Unele lucrări şi construcţii au fost făcute împreună de săteni, într-o formă de lucru voluntar. Astfel a fost construită şi biserica sau casele noi pentru familiile tinere. Rudele, vecinii şi prietenii au venit în ajutor şi în câteva zile a fost ridicat căminul nou, urmând ca altădată să se ajută într-un alt caz asemănător pentru folosul altuia din comunitate. Asta era cea mai simplă şi mai ieftină metodă a omului tradiţional de a realiza lucrări dealtfel superioare forţei sale individuale. Claca a rămas vie chiar şi până în zilele actuale în multe dintre satele secuieşti.

În cazul renovării băilor minerale tradiţionale, „claca” înseamnă de fapt reîntoarcerea la un mod de lucru în spirit comunitar, reînviind această tradiţie nemaipomenită. Astfel este posibil, ca întreaga comunitate să participe la reamenajarea locului, fiecare familie după posibilităţile sale. Unii prin asigurarea unui loc de cazare, alţii prin contribuirea la masă, prin împrumutarea uneltelor de lucru sau prin munca lui proprie. Întregul sat participând la procesul de realizare a băilor, va simţi ca pe al său, şi va suporta soarta sa pe suflet, îl va folosi şi proteja.

             Este important de asemenea faptul, că acest mod de lucru comunitar este o demonstraţie a forţei interioare a grupului, de a putea realiza ceva pentru folosul său din propriile puteri. Asta devine un mesaj trăit, fiind de folos pentru supravieţuirea comunităţii rurale în cadrul unei societăţi de consum bazată pe o economie globalizată, care vine în ajutorul lor numai printr-un preţ greu de plătit, care ar putea să coste tradiţiile, dar chiar şi pierderea valorii vieţii umane! Practic tabăra de construcţie a băi devine astfel un semnal de alarmă, o deşteptare, şi un ajutor real în ceea ce priveşte o oarecare continuare.

             La claca de construire a băilor participă de obicei zeci de tineri oaspeţi, veniţi din Transilvania, Ungaria, dar şi din alte ţări, mulţi dintre ei tânăr specialişti, peisagişti, respectiv arhitecţi sau studenţi la aceste facultăţi. Pentru ei claca este nu numai o tabără de recreaţie, dar constituie şi o experienţă profesională practică. Nu în ultimul rând este o posibilitate de cunoaştere, de formare a relaţiilor interumane. Asta reprezintă un punct important şi pentru săteni. Ei se obişnuiesc cu ideea primirii oaspeţilor, punând astfel bazele turismului rural. De obicei se formează prietenii cu familiile de gazdă, reîntoarcerile anuale constituind o bucurie.

Chiar şi pentru conducerea spirituală a satului este un foarte bun exerciţiu organizarea unei asemenea tabere, fiind obligat la redirecţionarea unor resurse în folosul comunităţii, la coordonarea unui număr mai mare de factori în vederea unui singur scop, şi la înlăturarea la timp a problemelor apărute în timpul construcţiei. În general claca este o experienţă pozitivă pentru primării, şi composesorate, urmând ca în continuare să stea în folosul satului mai eficient.

 

 

             În vara anului 2002 s-a organizat a II-a clacă de construit băi minerale tradiţionale lângă Tuşnad Sat (Nagytusnád), în locul numit „Băile cu stuf” („Nádasfürdő”), într-o mlaştină de turbă, zonă protejată, aflată între craterele Haramul Mic şi Haramul Mare pe dealurile nordice a Munţii Ciomatu, deasupra depresiunii Ciucului. Terenul constă într-o mică vale populată de turbă în grosime de mai mulţi metrii, alimentată cu apă de către izvoare minerale abundente. Apa părăseşte stufişul printr-o cădere mică, adunându-se într-un pârâu de culoare roşcată. În mijlocul mlaştinii se află două piscine, aflate una lângă cealaltă, astfel încât apa proaspătă traversează piscina mică, ajungând în cea mare, şi un izvor mineral delicios cu un debit foarte bun.

             Sarcinile taberei erau: recăptuşirea piscinelor şi construirea unei platforme adiacente cu două cabine de schimb; ridicarea unui acoperiş deasupra izvorului; legarea acestor două obiective cu exteriorul printr-o punte de scândură şi scări în lungime de 200 de metrii; crearea unui loc de mâncat în afara mlaştinii, adică construirea unei filegorii; construirea unei toalete tradiţionale în pădurea apropiată; amenajarea locului din jurul cascadei, ca să fie folosibil pentru scăldat; renovarea împrejurimii unei alte captări de izvor mineral din apropiere. În plus se mai pictau şi indicatoare, panouri informaţionale - în tehnica tradiţională secuiască de pictat mobilă; se amenajau scări de teren, împletituri din vergele, poteci; şi s-a ridicat şi o cruce.

             Obiectivele erau executate de către echipe de câteva persoane, conduse de un specialist - arhitect, peisagist sau un dulgher priceput local. Proiectele, care au stat la baza lucrărilor au fost numai orientative, soluţiile concrete fiind găsite pe parcurs, tot timpul în acord cu situaţia, cu împrejurimile naturale şi amenajările adiacente.

Persoanele care au participat la clacă erau adăpostiţi în sat, şi transportaţi la locul lucrărilor în fiecare zi. Lucrările începeau dimineaţa, când locul era acoperit încă de o ceaţă densă, caracteristică a văii Oltului, oferind o experienţă de neuitat. Micul dejun şi cina erau rezolvate în casa de cultură a satului, masa de prânz era adusă şi consumată la locul faptei. Tabăra a ţinut aproximativ zece zile. La sfârşit s-a ţinut festivitatea de deschidere, cu participarea întregului sat.

 

             În anul următor s-ar fi dorit ca să se realizeze o renovare şi în judeţul Covasna, într-una din satele cuprinse în proiectul de dezvoltare regională a munţilor Ciomatu-Puturosu. Dat fiind faptul, că satele în discuţie nu s-au pregătit pentru a organiza o clacă asemănătoare, onoarea a fost a unui sat aflat la periferia regiunii cuprinse de proiect, în judeţul Harghita.

În vara anului 2003 s-au reconstruit băile din apropierea satului Cosmeni (Csíkkozmás), numite „Băile scaunelor sărate” („Sószékfürdő”). Aici se află două izvoare, una minerală, cealaltă sărată, potrivit pentru multe boli de piele. Amenajări în jurul acestei izvoare sărate nu se mai găseau, fiind cunoscute numai din povestirile bătrânilor din sat, izvorul mineral fiind o baltă mlăştinoasă, având încă bucăţi dintr-o piscină veche. Peisajul este una foarte frumoasă, o mică vale înconjurată de păduri, câmp şi un lan de grâu, cu privelişte asupra munţilor Ciomatu.

             În cadrul taberei s-a reconstruit piscina de pe izvorul mineral, într-o formă pentagonală, cu o platformă în jur, şi vestiar acoperit; sau realizat trei piscine individuale în jurul izvorului sărat; s-a construit o filegorie, o toaletă în formă de stup; s-a captat un izvor dulce pe dealul învecinat, şi s-a ridicat o cruce. Amenajările sacre sunt foarte importante lângă băile reînnoite, fiind vorba de locuri cu efect vindecător, unde este necesară existenţa unei posibilităţi de rugăciune, nu în ultimul rând având şi rol de protecţie spirituală a locului. Folosind de posibilităţile terenului din jurul piscinei, fiind un câmp umed, s-a construit şi o cupolă din legături de salcie, o construcţie vie, care trăieşte, se înverzeşte în fiecare primăvară, şi oferă un loc de odihnă şi rugăciune. Capela de salcie este legată de platforma piscinei printr-o potecă din scânduri.

             Claca a început cu vizitarea locului, discutarea obiectivelor proiectate, şi formarea grupurilor de lucru, urmată de vizitarea uneia dintre băile amenajate în anii anteriori, pentru a avea o imagine asupra lucrărilor finite, ajutând la producerea uneia asemănătoare. În timpul taberei, care a ţinut mai bine de o săptămână, a avut parte şi o excursie în Bálványos, la vestitele băi din munţii Puturosu, unde se găsesc zeci de izvoare minerale, piscine, mofete, printre care cea mai mare, cunoscutul bârlog cu sulf, o mofetă naturală aflată într-o peşteră. Copii din sat au participat la diverse activităţi, fiind organizat la sfârşit şi o expoziţie din lucrările desenate de ei.

Băile au fost deschise şi sfinţite în cadrul unei festivităţi, cu o prezentare scenografică, foc de tabără, şi cântece până seara târziu, încoronate de o baie pe timp de noapte, sub cerul înstelat, în mijlocul liniştii naturale.

 

 

             Anul următor, în 2004, alegerea a cinstit un loc de la marginea depresiunii Casinului, între satul Casinu Nou (Kászonújfalu) şi Pasul Casin (Nyergestető), drept lângă drumul judeţean, în albia pârâului învecinat. Izvorul care este la câţiva paşi de pârâu, are o compoziţie deosebită, conţinând sulf şi un pic de sare, dar neavând fier şi bioxid de carbon, şi este foarte benefică pentru diverse boli, prin tratament de băi, sau cură de băut. Acest izvor preţios nu a fost amenajat niciodată, claca fiind datorată invitaţiei unui investitor local, care dorea să-l amenajeze în favoarea comunităţii. Locul a fost denumit „Băile fântânii sărate” („Sóskútfürdő”).

             Cea mai importantă sarcină a taberei era conducerea pârâului într-o albie alternativă, pentru a proteja obiectivele construite de activitatea sa de eroziune. Prin redirecţionarea apei din albie s-a putut observa existenţa altor izvoare chiar în albia pârâului, astfel a devenit posibilă construirea unei piscine şi totodată amenajarea unei captări pentru cure de băut. Piscina a fost proaspăt săpată, fiind dublată de un spălător pentru picioare, amenajate una lângă cealaltă, chiar lângă pârâu. Izvorul acoperit se află mai încolo, legată de o potecă pe malul pârâului, care conduce printr-o grădină amenajată din pietre, împletituri, populată cu plante sălbatice. Amenajările aflându-se pe malul celălalt a văii faţă de şosea, s-a construit un podeţ ridicat, pentru a putea fi accesat şi pe timpul unor ploi abundente, când pârâul ar părăsi albia şi ar inunda valea. S-au mai construit o filegorie, vestiare, o toaletă, toate astea fiind păzite de o cruce. Panourile informaţionale, care conţin harta locului, compoziţia apei minerale, rugăciuni şi citate potrivite spiritului locului, au fost pictate în şcoala din sat. Băncile au fost executate într-unul din atelierele de tâmplărie locale, oferind astfel o imagine unică bine prelucrată şi decorată. În cadrul lucrărilor s-au mai realizat proiecte de idei pentru reamenajarea centrului satului. Nu a lipsit şi expoziţia lucrărilor făcute de copii, şi chiar şi prezentarea proiectului de dezvoltare regională, prin nişte panouri expoziţionale, cum s-a mai întâmplat şi altădată.

La clacă au participat aproximativ 50 de persoane oaspete, venite din Transilvania şi de peste hotare, împreună cu familiile şi prietenii. Cheltuielile lor de drum au fost parţial acoperite din sponsorizări, munca fiind una voluntară neplătită, ca de obicei în cazul fiecărei tabere.

 

 

             Locaţia pentru claca din vara anului 2005 a fost ales dintre mai multe invitaţii. Datorită numărului mare de doritori participanţi (aproape 100 de persoane din Transilvania, Ungaria, Serbia, Slovacia, Austria, Franţa) s-a decis lângă amenajarea unui loc de dimensiuni mai mari, aproape de drumul naţional de lângă Miercurea Ciuc. Vara asta s-au reamenajat „Băile Borsáros” („Borsáros strand”) din Sâncrăieni (Csíkszentkirály), o localitate vestită după apele minerale. Aici, pe malul Oltului se află una dintre cele mai importante rezervaţii naturale mlăştinoase, conţinând plante glaciare unice (asemănătoare rezervaţiei Mohos, din craterul vechi a vulcanului din munţii Ciomatu, lângă lacul Sfânta Ana), cu multe izvoare minerale de diferite compoziţii ferice. Pe una dintre cele mai mari izvoare a fost construită o piscină de dimensiuni mari (30x8 metrii), turnată din beton câteva zeci de ani în urmă. Sarcina taberei de construit băi tradiţionale a fost amenajarea zonei din jurul ştrandului.

             Obiectivele realizate constau în învelirea piscinei cu lemn, construirea unor vestiare acoperite, a unei filegorii şi a unei toalete tradiţionale. În câmpul alăturat s-a realizat o construcţie din salcie de dimensiuni mari, modelând Coroana Sfântă. Pentru a face posibil accesul de pe şosea, s-a construit o scară, prin câmpul peste care trece poteca, un pod, o casă de izvor deasupra unui izvor, şi o poartă de intrare tradiţional secuiască, şi nelipsind chiar şi un leagăn din amenajare. S-a ridicat o cruce pe vârful taluzului apropiat, la baza sa fiind amenajată un altar închinat Maicii Domnului, direcţionat către Sumuleu Ciuc, vestitul loc de pelerinaj aflat în apropiere. Pe malul râului Olt, s-a amenajat o potecă, care prezintă modul de gospodărie a inundaţiilor, care era folosit dea-lungul timpurilor, urmele căreia au rămas vizibile până în ziua de astăzi.

             La clacă au participat aproximativ 70 de oaspeţi, care au fost cazaţi la casele din sat, masa fiind rezolvată în casa de cultură, aproape de locul lucrărilor. Copii din sat au ajutat şi ei la realizarea băilor, pentru ei fiind o experienţă importantă claca, ca şi model de lucru în echipă, dar în primul rând participarea personală în vederea unui scop comunitar. Serile erau îmbogăţite de diverse programe, cum era obişnuit în cadrul fiecărei tabere. Serate de dans, prezentări şi discuţii tematice, foc de tabără cu cântece, şi un concert de muzică istorică, susţinut de invitaţi din Ungaria, care au avut plăcerea de a acorda un fondal de sunet chiar şi lucrărilor de pe malul Oltului, oferind clipe de neuitat. În una din seri echipa a avut parte şi de focuri de artificii oferite de natura dezlănţuită, care prezenta o furtună la distanţă, cu o privelişte nemaipomenită.

În ultima zi, în cadrul festivităţii de deschidere au fost împărţite mai bine de 300 de foi memoriale pentru toţi cei, care au participat şi au ajutat la reînnoirea băilor locale. Festivitatea a fost urmată de o masă festivă, spre bucuria tuturor.

 

 

             Vara aceasta a fost una specială ceea ce priveşte şirul de tabere de reconstruit băi tradiţionale. În urmă cu câteva zile s-a terminat a doua clacă a veri, la Ciuboteni (Csíkcsobotfalva). Într-un loc splendid, la poalele munţii Ciucului, în spatele munţii Sumuleu, cu o privelişte spre munţii Harghitei, s-au reamenajat „Băile aninului rotund” („Kerekeger feredő”), în cadrul unei mlaştini populate de copaci tineri de anin, pe malul unui pârâu. Aici s-au construit câteva obiective mărunte, în doar cinci zile de lucru, cu participarea de aproximativ 25 de persoane. S-a renovat o piscină mică, aflată deasupra unui izvor mineral cu efect terapeutic nemaipomenit, s-a reconstruit una mai mare, care se umple de apele filtrate de rădăcinile aninilor, s-a amenajat împrejurimea unui izvor dulce, aflat în zona mlăştinoasă, şi s-au construit un vestiar, o platformă de însorire şi o toaletă, toate aceste obiective fiind legate de aproape două sute de metrii de potecă din scânduri. S-au pictat şi indicatoarele, panourile informaţionale obişnuite. În seara precedentă deschiderii s-a ridicat şi crucea, la lumina lunii pline, oferind o experienţă de neuitat.

             În afară de oaspeţii veniţi de pretutindeni, la clacă a participat întreg satul, fiecare familie contribuind cu zarzavaturi, fructe, făină pentru pregătirea mesei, gătitul fiind rezolvat de femeile din sat. Alţii au primit oaspeţi, au oferit unelte de lucru, sau bani pentru acoperirea cheltuielilor. Contribuirea a fost atât de bogată, încât s-au adunat deja fondurile pentru continuarea activităţii de reconstruire a izvoarelor minerale din jurul satului.

În primăvară se doreşte deja construirea unei case de izvor deasupra celei mai folosite izvoare, oamenii fiind înveseliţi de renaşterea spiritului comunitar. În acest mod devine posibilă o construire din propriile puteri a împrejurimii satului, un pas către autosuficienţă, oferind un posibil viitor acestei comunităţi rurale.

 

 

             S-a demonstrat deci de mai multe ori faptul, că orice proiect de mare ansamblu se începe a fi realizat cu un prim pas mărunt, în care este important nu atât rezultatul, ci mai ales procesul, păşirea. Băile renovate prin clacă nu sunt nişte obiective de mari dimensiuni, care ar putea să aibă un efect benefic asupra viaţii unei localităţi în sensul aşteptat în ziua de astăzi, adică prin crearea locurilor de muncă, prin majorarea unui flux turistic, sau prin aducerea unui profit direct pentru comunitate. Ele dau viaţă satului prin revitalizarea comunităţii, a gândirii umane în spiritul comunitar, care aduce oamenii mai aproape de ei însuşi şi de scopurile primare comune, fiind baza unei vieţi rurale în viitor. Acest efect se poate observa în cazul fiecărei comunităţi, care a avut parte de această experienţă.

             În Lăzăreşti în urma construirii băilor s-a început viaţa de turism rural, o posibilitate de câştig pentru săteni. Satul Tuşnad a devenit deschis faţă de activităţi de dezvoltare rurală, fiind gazdă a taberelor de creaţie. La Cozmeni s-a deschis o piaţă de animale, care se ţine săptămânal, şi se organizează în fiecare an zilele satului. Satul Casinu Nou se bucură de vizitatori şi începe să fie cunoscut datorită vizitatorilor, care se opresc la băile reconstruite. La Sâncrăieni zeci de copii, tineri locali, veniţi din Miercurea Ciuc, sau vizitatori opriţi în drum folosesc piscina, ca loc de odihnă, numărul lor în zilele de vară însorite a atins chiar şi 150.

             În ceea ce priveşte proiectul de dezvoltare regională, s-a mai realizat un şir de drumuri de biciclete, care leagă aceste băi renovate între ele, şi cu Miercurea Ciuc, un muzeu al apelor minerale la Tuşnad Sat, lângă unul dintre cele mai cunoscute izvoare, în curba de pe şoseaua principală. Astfel, încetul cu încetul, satele se deşteaptă şi pornesc pe drumul de autodezvoltare, o supravieţuire activă într-o lume a banilor, neuitând de protecţia celor mai importante resurse naturale ale zonei, apele minerale - un cadou a lui Dumnezeu.

Iar claca devine un prim pas în a porni pe acest drum lung, de transformare a satelor, în comunităţi durabile, punând accent pe valori reale umane, putând fi baza unei supravieţuiri pe termen lung.

 

 

2005, 24 septembrie.

Kovács Áron, Transilvania

viitor arhitect,

participant şi  organizator

al clacilor de construit băi

din  Secuime.

Salvaţi textul - Menti az írást

 

vissza- înapoi